http://www.oenolog.org

Loading...

Degustare vinuri...

Loading...

joi, 27 ianuarie 2011

Sursa de lumină - esenţială în degustarea vinului

Sursa de lumină - esenţială în degustarea vinului
     Piaţa vinului se află în plină dezvoltare, iar consumatorii acestui produs sunt tot mai educaţi şi mai dornici să cunoască acest domeniu. De asemenea, producătorii şi cunoscătorii de vin organizează din ce în ce mai multe evenimente şi degustări, în vederea promovării acestei licori şi a educării consumatorilor.
     *  Pregătirea sticlei
     Degustarea nu poate fi făcută oricum, având anumite etape şi fiind necesare diverse accesorii. Procedeul începe odată cu pregătirea sticlei, mai exact cu desfacerea ca-pi-şonului de dop, care poate fi dotat cu un fir de detaşare. În absenţa acestuia, se utilizează cuţitaşul ataşat la tirbuşon, ne-a explicat Sergiu Nedelea, preşedintele Federaţiei Somelierilor din România.       
     După detaşarea capişonului, gâtul sticlei trebuie şters cu o lavetă curată, pentru evitarea pătrunderii unor impurităţi odată cu extragerea dopului. Dopul de plută se va extrage lent, pentru a nu fi rupt. 'Cele mai recomandate tirbuşoane 
sunt cele cu pârghie şi umăr de sprijin cu spirală suplă, cu pasul mare şi diametrul larg', este de părere Sergiu Nedelea.
     *  Dopul
     Dopul conferă prima informaţie despre vinul din sticlă, de multe ori el fiind vinovat de compromiterea băuturii, deoarece, fiind un produs natural, poate dezvolta în masa lui mucegai. De aceea, primul analizat este dopul, analiza lui olfactivă fiind obligatorie.
     *  Decantarea
     Ulterior, vinurile tinere, proaspete, cu arome primare, vor fi trecute direct în paharele de degustare, evitând un contact prelungit cu aerul, care le-ar obosi şi oxida. În schimb, pentru vinurile roşii vechi, aerarea este benefică, eliminând anumite miro-suri neplăcute şi lăsând buchetul de învechire să se exprime. Tot în cazul vinurilor vechi, poate să apară o mică depunere pe fundul sticlei, formată din culoare sau săruri tartrice, fără a fi un defect. În acest caz, este necesară decantarea.
     'Vinul astfel pregătit poate trece în paharul de degustare, ţinând cont şi în acest caz de anumite reguli: mai întâi se miroase paharul gol, pentru a nu avea mirosuri străine, paharul se ţine de picior, se înclină, astfel încât vinul să curgă lin pe peretele paharului fără să facă bule', explică Sergiu Nedelea, adăugând că 'paharul trebuie umplut cel mult o treime, astfel încât vinul să poată fi rotit fără să se verse'.
     *  Examinarea vizuală
     Examinarea vizuală se face în faţa unei surse de lumină, analizând mai întâi limpezimea, apoi meniscul (dunga ce apare la contactul vinului cu paharul), fluiditatea şi modul de degajare a bioxidului de carbon, în cazul vinurilor spumante, spumoase etc). De asemenea, este apreciată culoarea, prin transparenţa spre o sursă de lumină, dar şi pe un fond alb. Specialiştii spun că este foarte importantă grosimea stratului de vin, care poa-te influenţa culoarea.
     *  Examinarea olfactivă
     Aprecierea mirosului se face pe două căi - prin mirosirea vinului din pahar şi retronazal. În primul caz, mirosirea poate fi făcută fără agitare, cu pauze de 10-15 secunde după fiecare inspiraţie şi cu agitare, după rotirea paharului, apreciind, astfel, calitatea, intensitatea şi persistenţa mirosului. În cel de-al doilea caz, se iau 1-2 mililitri de vin şi se plimbă prin toată gură, după care se înghite şi se trage puţin aer. În acest mod, spun degustătorii, vinul încălzit în gură va pune în libertate substanţe mai greu volatile care ajung retronazal în fosele nazale şi completează impresia olfactivă.
     *  Examinarea gustativă
     Gustul vinului rezultă din combinaţia celor patru gusturi de bază - dulce, acru, sărat, amar. Nu poate fi făcută o delimitare între gust şi miros, datorită impresiei retronazale, de aceea, o serie de mirosuri sunt judecate ca gusturi, explică Sergiu Nedelea.
     Practic, se ia o cantitate potrivită de vin în gură, astfel încât să poată veni în contact cu întrega cavitate bucală. Vinul odată ajuns în gură trebuie plimbat şi 'pipăit', astfel încât să-i simţim fluiditatea, onctuozitatea şi catifelarea. Nu este lipsită de importanţă durata menţinerii în gură, care nu va fi mai mică de 4-5 secunde, dar nu va depăşi 10-12 secunde.
     *  Accesorii pentru servirea vinului
     Servirea vinului nu poate fi făcută la întâmplare sau improvizând. De aceea, pentru etalarea clipei de grandoare a vinului şi pentru ca ritualul servirii să fie la înălţimea aşteptărilor, avem nevoie de mai multe instrumente şi accesorii specifice. În primul rând avem nevoie de un spaţiu corect pentru păstrarea vinurilor (pivniţă de stocare, pivniţă de zi) sau, cel puţin, de un spaţiu cu temperatură şi umiditate constantă. De asemenea, Sergiu Nedelea spune că, pentru valorizarea serviciilor, sunt necesare un cărucior de prezentare, coşuleţ pentru transportul şi servirea vinurilor vechi, carafă pentru decantare, termometru, cleşte, dopuri 'stoppeurs', frapieră, pahare specifice, tirbuşon profesional: 'Acestea fiind zise şi scrise, fără a minimaliza subiectul, putem spune că am trecut în revistă o parte din cele necesare pentru a pune în valoare servirea vinurilor. Nu putem, însă, să trecem cu uşurinţă peste cel mai important instrument - factorul uman: somelierul, şeful de sală, ospătarul - şi 'ustensilele' fără de care nu se poate valorifica, printr-un serviciu de calitate, nobilul vin'.
   

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu